s.n. Importanță primordială; întâietate, primordialitate. – Din lat. primatus, fr. primat.
primate, s.n. (La pl.) Ordin de mamifere superioare, plantigrade, cu degetul mare opozabil, cu mamele pectorale, cu creierul foarte dezvoltat, din care fac parte omul și maimuța; (și la sg.) animal care aparține acestui ordin. – Din fr. primate.
primați, s.m. Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a bisericii ortodoxe și catolice. ♢ (Adjectival; în sintagma) Mitropolit primat = (în trecut) titlu dat primului mitropolit al unei țări; patriarh. – Din fr. primat, lat. primatis.
(importanță primordială) s. n.
n. 1) Caracter prim; întâietate. ♢ A avea ~ul a avea superioritatea. 2) Importanță primordială; primordialitate. /<lat. primas, ~tis, fr. primat
n. 1) la pl. Ordin de mamifere superioare cu cea mai mare dezvoltare a creierului (reprezentanți: maimuțele și omul). 2) Animal din acest ordin. /<fr. primate
s.m. Arhiepiscop, primul mitropolit al țării. [< fr. primat, lat. primatus].
s.n. Întâietate; superioritate. [Pl. -turi, -te. / < fr. primat, it. primato].
s. n. întâietate, primordialitate; superioritate. (< lat. primatus, fr. primat)
I. adj. (despre prelați) primul în grad. II. s. m. primul mitropolit al țării. (< fr. primat, lat. primas, + -tis)
s.n.pl. Ordin de mamifere superioare din care fac parte maimuțele și omul; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. primat2. / < fr. primates, cf. lat. primus – primul].
s. n. pl. ordin de mamifere superioare: lemurienii, maimuțele și omul. (< fr. primates)