primejduiesc, vb. IV. Tranz. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva; a amenința, a periclita. ♦ Refl. A-și risca liniștea, securitatea, libertatea sau viața; a se expune. – Primejdie + suf. -ui.
vb. 1. (înv.) a (se) pericola. (Te rog să nu-l ~.) 2. a amenința, a periclita. (Această situație îi ~ viața.) 3. v. risca. 4. v. compromite.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primejduiésc, imperf. 3 sg. primejduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. primejduiáscă