definiția principalului definiție dex

principali, -e, adj. Care are o importanță deosebită sau cea mai mare importanță; de căpetenie, de frunte. ♢ (Gram.) Propoziție principală (și substantivat, f.) = propoziție independentă dintr-o frază, de care depind propozițiile subordonate. – Din fr. principal, lat. principalis.

adj. 1. central, (fig.) nodal. (Punctul ~ al acțiunii.) 2. magistral. (Conductă ~.)

s. v. conducător, șef.

≠ secundar

adj. m., pl. principáli; f. sg. principálă, pl. principále

(~i, ~e) Care este de primă importanță; foarte important; fundamental; substanțial; magistral; primordial; cardinal; esențial. Rol ~. ♢ Propoziție ~ă propoziție care nu depinde sintactic de altele într-o frază formată prin subordonare. /<fr. principal, lat. principalis

adj. 1. Cel mai însemnat, de căpetenie, de frunte. 2. Propoziție principală (și s.f.) = propoziție care nu depinde din punct de vedere gramatical de altă propoziție dintr-o frază și care are, la rândul ei, subordonate. // s.n. (Art.) Ceea ce are o deosebită importanță, ceea ce este esențial. [< fr. principal, it. principale, lat. principalis].

I. adj. 1. cel mai însemnat, de căpetenie, de frunte. o în ~ = în special, mai ales. 2. propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care nu depinde gramatical de altă propoziție dintr-o frază. II. s. n. (art.) ceea ce are o deosebită importanță, ceea ce este esențial. (< fr. principal, lat. principalis)