, principate, s.n. 1. Teritoriu condus de un suveran care are titlu de principe. ♦ (La pl.; de obicei determinat prin „române” sau „dunărene”) Nume purtat de Țara Românească și Moldova în perioada dinaintea Unirii. 2. Demnitate de principe. [Var.: (înv.) prințipát s.n.] – Din fr. principat, lat. principatus.
s. n., pl. principáte
n. 1) Stat guvernat de un principe. 2) Demnitatea de principe. /<fr. principat, lat. principatus
s.n. 1. Demnitatea de principe. 2. Regim politic în primele două secole ale Imperiului roman, cu un împărat care își împărțea autoritatea cu senatul de origine republicană. 3. Domnia unui împărat roman. 4. Stat compus de un principe. [Var. prințipat s.n. / cf. fr. principat, lat. principatus].
s. n. 1. regim politic în primele două secole ale Imperiului Roman, cu un împărat care își împărțea autoritatea cu senatul de origine republicană. 2. domnia unui împărat roman. 3. teritoriu condus de un principe. 4. demnitatea de principe; timpul în care se exercită. (< fr. principat, lat. principatus)