priori, -e, s.m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior.
priori, -e, s.m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior.
(titlu în magistratură, în ierarhia clericală) s. m.
(titlu în magistratură, în ierarhia clericală) s. m.
m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice. /<lat. prior, germ. Prior
m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice. /<lat. prior, germ. Prior
s.m. (Ist.) Titlul unui înalt magistrat în vechile orașe-republici italiene (Florența, Roma etc.). // adj.invar. (Rar) Cel dintâi (în timp sau la rând). [Pron. pri-or. / < it. priore, lat. prior].
s.m. (Ist.) Titlul unui înalt magistrat în vechile orașe-republici italiene (Florența, Roma etc.). // adj.invar. (Rar) Cel dintâi (în timp sau la rând). [Pron. pri-or. / < it. priore, lat. prior].
s. m. f. superior al unei mănăstiri sau congregații de călugări catolici. (< lat. prior, germ. Prior)
I. s. m. titlul unui înalt magistrat în vechile orașe-republici italiene (Florența, Roma etc.). II. adj. inv. cel dintâi. (< it. priore, lat. prior)
I. s. m. titlul unui înalt magistrat în vechile orașe-republici italiene (Florența, Roma etc.). II. adj. inv. cel dintâi. (< it. priore, lat. prior)
s. m. f. superior al unei mănăstiri sau congregații de călugări catolici. (< lat. prior, germ. Prior)