prisosuri, s.n. 1. Ceea ce depășește necesarul, ceea ce întrece o anumită limită; prisosire, prisosință, prisoseală, surplus, excedent; p. ext. belșug, abundență. ♢ Loc. adj. și adv. De prisos = (care este) în plus; p. ext. (care este) inutil, fără rost. ♢ Loc. adv. Cu prisos = în plus; din plin, din belșug. 2. (La pl.; înv. și reg.) Teren agricol care prisosea moșierului și pe care acesta îl arenda țăranilor. – Din ngr. perissós.
n. Cantitate care depășește necesarul; surplus; excedent. ♢ De ~ a) în plus; b) fără rost; inutil. Cu ~ mai mult. /<ngr. perissós
s.n. – Surplus, îndestulare, excedent. – Var. pristos. Ngr. περισσός „abundent” (Cihac, II, 691; Murnu 47; Pușcariu, Lr., 261). – Der. prisosi, vb. (a fi în plus), cf. ngr. περισσεύω „a prisosi”; prisoseală (var. prisosință), s.f. (belșug); prisoselnic (var. prisositor), adj. (care este de prisos, excedentar).