, privațiuni, s.f. (Livr.) Faptul de a fi privat sau de a se priva de ceva; (de obicei la pl.) lipsă, sărăcie, mizerie. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. privation.
s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. privațiúnii; pl. privațiúni
f. 1) v. A PRIVA și A SE PRIVA. 2) Lipsă de mijloace necesare; sărăcie; mizerie. [Sil. -ți-u-] /<fr. privation
s.f. Pierdere, suprimare, lipsă a unui drept, a unui bun, a unui avantaj. ♦ (La pl.) Lipsă, sărăcie; abținere voită. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. privation, lat. privatio].