Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția proțapuri definiție dex
proțapuri
găsește rime pentru
proțapuri
PROȚÁP,
proțapuri,
s.n.
1.
Prăjină
groasă
de
lemn
,
bifurcată
la un
capăt
, care se
fixează
la
dricul
carului
și de care se
prinde
jugul
;
rudă
.
2.
Prăjină
cu
vârful
despicat
, în care se
înfigea
în
trecut
o
reclamație
prezentată
domnitorului
, pe
deasupra
capetelor
mulțimii
. ♢ Expr.
A
umbla
cu
jalba
în
proțap
= a
protesta
, a
reclama
; a
cere
cu
insistență
ceva.
3.
Prăjină
despicată
la un
capăt
, cu care se
culeg
fructele
, cu care se
prind
racii
etc. ♦
Fiecare
dintre
cele
două
bețe
,
despicate
în
formă
de
furcă
și
înfipte
în
pământ
,
lângă
jar
,
între
care se
fixează
peștele
întreg
pentru
a se
frige
.
4.
Pârghie
la
moara
de
vânt
sau la
fântână
. – Din sl.
procĕpŭ,
bg.
procep.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia proțapuri
PROȚÁP
s.
1.
v.
oiște
.
2.
v.
pârghie
.
3.
pârghie
.
(~ la
fântână
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia proțapuri
PROȚÁP
s. v.
căluș
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia proțapuri
proțáp
s. n., pl.
proțápuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia proțapuri
PROȚÁP ~uri
n.
1)
Lemn
lung
și
gros
de care se
fixează
jugul
la
carul
cu
boi
. 2)
Prăjină
, de
obicei
,
despicată
la
unul
din
capete
,
având
diferite
întrebuințări
.
~
pentru
oale
. ♢
A
umbla
(
sau
a
veni
)
cu o
jalba
în ~
a
veni
cu o
plângere
; a se
plânge
; a se
jelui
. 3)
Instalație
primitivă
,
formată
din
două
bețe
despicate
la un
capăt
și
înfipte
în
pământ
,
între
care se
pun
la
fript
alimente
(
carne
,
pește
etc.). /<sl.
proțepu,
bulg.
procep
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia proțapuri
PROȚÁP
,
proțapuri
, s.n.
1.
Prăjină
groasă
de
lemn
,
bifurcată
la un
capăt
, care se
fixează
la
dricul
carului
și de care se
prinde
jugul
; (
reg
.)
rudă
. ♢ Expr.
A
umbla
cu
(sau
a avea
)
două
proțapuri la
car
= a fi
pregătit
pentru
orice
eventualitate
.
2.
Prăjină
cu
vârful
despicat
, în care se
înfigea
în
trecut
o
reclamație
și care se
prezenta
domnitorului
, pe
deasupra
capetelor
mulțimii
.
3.
Prăjină
despicată
la un
capăt
, cu care se
culeg
fructele
, cu care se
prind
racii
etc. ♦
Fiecare
dintre
cele
două
bețe
,
despicate
în
formă
de
furcă
și
înfipte
în
pământ
,
lângă
jar
,
între
care se
fixează
peștele
întreg
pentru
a se
frige
. ♦
Pârghie
la
moara
de
vânt
sau la
fântână
.
4.
Căluș
. [Pl. și: (
rar
)
proțape
] – Bg., sb.
procep.
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia proțapuri
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK