prep. (Livr.) 1. Pentru, în favoarea..., în sprijinul... 2. Element de compunere care înseamnă „pentru...”, „în favoarea...” și care servește la formarea unor adjective. – Din lat. pro (2), fr. pro-.
– Pref. care arată repetiția. Sl. pro-. Apare în mai multe cuvinte împrumutate din sl., dar a fost productiv numai în Banat, unde se atașează la cuvinte de proveniență variată: procoase „a coase din nou”; profierbe „a refierbe”; prostrînge „a reculege”; proface „a reface”.
Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1. „înainte”; „pentru”; „în loc de”; „în caz de”. 2. „anterior”, „prioritar” (în timp și în spațiu). [< fr., it. pro-, cf. lat. pro – care stă înainte, în locul lui, gr. pro – înainte; în favoarea].
elem. 1. „anterior (în timp și în spațiu)”. 2. „pentru, în favoarea”. 3. „în locul cuiva sau a ceva”. (< fr. pro-, cf. lat., gr. pro)