proáspăt (proáspătă),
adj. –
1. Recent,
nou, de
curînd. –
2. Natural, nepreparat. – Mr., megl.
proaspit, istr.
proaspăt. Gr. πρόσφατος (Cihac, II, 690; Murnu, 47; Cipariu,
Gram., 84;
Pascu, I, 194; Sandfeld 30). – Der.
prospătură, s.f. (
aliment proaspăt;
persoană recent înnobilată);
împrospăta, vb. (a
face să fie
proaspăt);
prospețime, s.f. (
noutate,
frăgezime).