probăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) 1. A încerca, a căuta să facă, să realizeze ceva; a face tentative. 2. A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare pentru a vedea dacă este corespunzător anumitor cerințe, unui anumit scop etc.; a încerca, a verifica, a experimenta, a proba (1). 3. A dovedi, a adeveri, a confirma, a proba (2). 4. A chibzui, a socoti; a presupune. [Var.: prubuluí vb. IV] – Din magh. próbálni.
vb. v. adeveri, arăta, atesta, bănui, căuta, certifica, confirma, crede, demonstra, dovedi, ghici, gândi, imagina, încerca, închipui, întări, întrezări, mărturisi, presupune, prevedea, proba, socoti, sprijini, stabili, susține, ști, ta-tona, verifica, visa.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiésc, imperf. 3 sg. probăluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. probăluiáscă