problematici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Îndoielnic, nesigur, ipotetic. ♦ P. ext. Dubios, suspect, necurat. 2. Adj. Care constituie o problemă, o enigmă. ♦ (Log.; despre judecăți) Care anunță un raport posibil între termenii judecății. 3. S.f. Ansamblu de probleme (I 3) cu privire la același subiect; tematică. – Din fr. problématique.
problematici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Îndoielnic, nesigur, ipotetic. ♦ P. ext. Dubios, suspect, necurat. 2. Adj. Care constituie o problemă, o enigmă. ♦ (Log.; despre judecăți) Care anunță un raport posibil între termenii judecății. 3. S.f. Ansamblu de probleme (I 3) cu privire la același subiect; tematică. – Din fr. problématique.
adj. m. (sil. -ble-), pl. problemátici; f. sg. problemátică, pl. problemátice
adj. m. (sil. -ble-), pl. problemátici; f. sg. problemátică, pl. problemátice
(~ci, ~ce) 1) Care constituie o problemă. 2) și adverbial Care pare puțin probabil; cu existență sau reușită dubioasă; îndoielnic; nesigur. /<fr. problématique
(~ci, ~ce) 1) Care constituie o problemă. 2) și adverbial Care pare puțin probabil; cu existență sau reușită dubioasă; îndoielnic; nesigur. /<fr. problématique
adj. 1. Despre care nu se poate spune ceva sigur; îndoielnic, nesigur. ♦ (Log.; despre judecăți) Care anunță un raport posibil între termenii judecății. 2. Care constituie o problemă; enigmatic; (p. ext.) suspect. [Cf. fr. problématique].
adj. 1. Despre care nu se poate spune ceva sigur; îndoielnic, nesigur. ♦ (Log.; despre judecăți) Care anunță un raport posibil între termenii judecății. 2. Care constituie o problemă; enigmatic; (p. ext.) suspect. [Cf. fr. problématique].
I. adj. 1. despre care nu se poate spune ceva sigur; îndoielnic, nesigur. ♢ (log.; despre judecăți) care anunță un raport posibil între termenii judecății. 2. care constituie o problemă; enigmatic; (p. ext.) suspect. 3. referitor la probleme. II. s. f. ansamblu de probleme cu privire la același subiect, domeniu etc.; tematică. (< fr. problématique)
s. f. (sil. -ble-), g.-d. art. problemáticii