proclamatori, -oare, s.m. și f. Persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public. – Din fr. proclamateur.
s. m., adj. m., pl. proclamatóri; f. sg. și pl. proclamatoáre
adj., s.m. și f. (Cel) care face, dă o proclamație; proclamativ. [Cf. it. proclamatore].
adj., s. m. f. (cel) care face, dă o proclamație. (< fr. proclamateur)