procuraturi, s.f. Organ al puterii de stat în sarcina căruia intră supravegherea aplicării și executării legilor, trimiterea infractorilor în fața justiției, susținerea acuzării înaintea instanțelor judecătorești, precum și reprezentarea intereselor statului în instanță; p. ext. clădire în care își are sediul acest organ al puterii de stat. – Din rus. prokuratura.
s. f., g.-d. art. procuratúrii; pl. procuratúri
f. 1) Organ al puterii de stat care exercită supravegherea respectării legilor. 2) Clădire în care se află acest organ. /<rus. prokuratura
s.f. Organ al puterii de stat care are ca sarcină supravegherea aplicării și executării legilor, trimiterea infractorilor în fața justiției, susținerea acuzării înaintea instanțelor judecătorești, precum și reprezentarea intereselor statului în instanță. [< rus. prokuratura].
s. f. organ de stat cu supravegherea aplicării și respectării legilor, trimiterea infractorilor în fața justiției, susținerea acuzării înaintea instanțelor judecătorești, precum și reprezentarea intereselor statului în instanță. (< rus. prokuratura)