procuriști, s.m. Mandatar având de obicei împuterniciri pentru îndeplinirea actelor juridice în numele cuiva. – Din germ. Prokurist.
s. împuternicit, mandatar, procurator, (înv.) procurant. (~ al unei întreprinderi.)
s. m., pl. procuríști
m. înv. Mandatar împuternicit să îndeplinească unele acte cu caracter juridic. /<germ. Prokurist
s.m. Mandatar care are împuterniciri pentru îndeplinirea unor acte juridice în numele cuiva. ♦ (P. ext.) Mandatar (de orice fel). [< germ. Prokurist].
s. m. 1. mandatar care are împuterniciri pentru îndeplinirea unor acte juridice în numele cuiva. 2. (p. ext.) mandatar (de orice fel). (< germ. Prokurist)