prodíg, vb. I. Tranz. (Livr.) A cheltui fără măsură, a risipi; a acorda cu generozitate, a dărui din belșug. – Din fr. prodiguer.
vb. v. arunca, azvârli, cheltui, irosi, împrăștia, prăpădi, risipi, zvârli.
vb., ind. prez. 1 sg. prodíg, 3 sg. și pl. prodígă
vb. I. tr. (Rar) A risipi. [P.i. -ghez și prodíg. / < fr. prodiguer].
vb. tr. a da cu generozitate; a risipi. (< fr. prodiquer)