definiția profeții definiție dex

profeți, s.m. Predicator religios considerat drept trimis al lui Dumnezeu pe Pământ și capabil să prezică viitorul; proroc. ♦ (Art.) Epitet dat de musulmani lui Mahomed. ♦ Persoană care intuiește apariția sau desfășurarea unor evenimente în viitor. – Din fr. prophète.

s. prezicător, proroc, vestitor, (înv.) prorocitor. (Un ~ mincinos.)

s. m., pl. proféți

m. 1) rel. Persoană, cu inspirație divină, care prezice viitorul; proroc. 2) fig. Persoană care, pătrunzând în esența lucrurilor, prevede desfășurarea evenimentelor ulterioare; proroc; vizionar. /<fr. prophéte

s.m. Proroc, prezicător. ♦ Titlu dat lui Mahomed de către credincioșii musulmani. [Cf. fr. prophète, lat., gr. prophetes].

s. m. 1. cel care ghicește evenimentele din viitor; proroc, prezicător. 2. titlu dat lui Mahomed de către credincioșii musulmani. (< fr. prophète, lat. propheta, gr. prophetes)

profețesc, vb. IV. Tranz. A face profeții, a prezice viitorul (în calitate de profet); a proroci, a profetiza, a prevesti. – Din profet.

vb. v. prezice.

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. profețésc, imperf. 3 sg. profețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. profețeáscă

tranz. v. A PROFETIZA. /Din profet

profeții, s.f. Ceea ce profețește cineva; prorocire, prevestire, prezicere. – Din fr. prophétie.

s. v. prezicere.

s. f., art. profețía, g.-d. art. profețíei; pl. profețíi, art. profețíile

f. rel. Fapt prezis de un profet; prorocire. /<fr. prophétie

s.f. (Mai ales în concepțiile religioase) Prorocire, prezicere. [Cf. fr. prophétie, lat. prophetia].

s. f. (în concepțiile religioase) ceea ce profetizează cineva; prorocire, prezicere. (< fr. prophétie)