profituri, s.n. Ceea ce reprezintă un folos (material sau spiritual) pentru cineva sau ceva; câștig, beneficiu, avantaj. (Ec.) Venitul adus de capitalul utilizat într-o întreprindere, reprezentând diferența dintre încasările efective și totalul cheltuielilor aferente. ♦ Spec. (Ec.) Beneficiu obținut de o întreprindere. – Din fr. profit, germ. Profit.
s. 1. v. avantaj. 2. v. câștig. 3. afacere, avantaj, chilipir, câștig, folos, pricopseală, (Transilv. și Maram.) haznă, (fam. și ir.) scofală. (Nu e nici un ~ să ...)
n. Venit material sau spiritual; câștig; folos; beneficiu; avantaj. /<fr. profit, germ. Profit
s.n. 1. Câștig, folos, beneficiu. 2. Venitul care are ca izvor plusvaloarea. [< fr. profit, it. profitto].
s. n. 1. câștig, folos. 2. beneficiu reprezentând diferența dintre activul și pasivul unei întreprinderi comerciale; plusvaloarea privită ca un rezultat al întregului capital investit. (< fr. profit, germ. Profit)
profít, vb. I. Intranz. A avea un profit, a beneficia; a folosi prilejul, ocazia pentru a beneficia de ceva. ♦ (Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare, a căuta să obțină cu orice preț un câștig personal (fără a ține seamă de interesele altora). – Din fr. profiter.
vb., ind. prez. 1 sg. profít, 3 sg. și pl. profítă
intranz. A obține un profit; a trage un folos (neținând cont de interesele altora). /<fr. profiter
vb. I. intr. A trage un profit, un avantaj, un folos din ceva; a câștiga. ♦ (Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare. [P.i. profít. / < fr. profiter, it. profittare].