prohibitorii, adj. Prohibitiv. – Din fr. prohibitoire, lat. prohibitorius.
adj. m. [-riu pron. -riu], f. prohibitórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. prohibitórii
adj. Care oprește; prohibitiv. ♢ (Jur.; la romani) Edict prohibitoriu = edict prin care pretorul interzicea anumite lucruri. [Pron. -riu. / < lat. prohibitorius, fr. prohibitoire].
adj. (jur.; la romani) edict ~ = edict prin care preotul interzicea anumite lucruri; prohibitiv. (< fr. prohibitoire)