pers. 3 proliferează, vb. I. Intranz. 1. (Biol.; despre celule sau, p. ext., despre țesuturi celulare) A se înmulți (în mod anormal) prin diviziune. 2. (Despre organisme) A se reproduce, a procrea. – Din fr. proliférer.
vb., ind. prez. 3 sg. și pl. prolifereáză
pers. 3 ~eáză intranz. 1) (despre celule sau țesuturi celulare) A se înmulți exagerat de repede. 2) A-și mări excesiv și repede numărul de exemplare ale speciei prin generare; a se perpetua prin generare; a se înmulți; a se reproduce. /<fr. proliférer
vb. I. intr. (Biol.; despre celule, țesuturi, organisme) A se înmulți, a se reproduce, a procrea. ♦ (Fig.) A se înmulți exagerat și rapid. [< fr. proliférer, cf. lat, proles – copil, ferre – a purta].
vb. intr. 1. (despre celule, țesuturi) a se înmulți. 2. (despre organisme) a se reproduce; a procrea. 3. (fig.) a se înmulți exagerat de rapid. (< fr. proliférer)