prolongații, s.f. (Muz.) Poziție a unei note care, făcând parte dintr-un acord, se continuă și în acordurile următoare. – Din fr. prolongation, lat. prolongatio.
s. f. (sil. -ți-e), art. prolongáția (sil. -ți-a), g.-d. art. prolongáției; pl. prolongáții, art. prolongáțiile (sil. -ți-i-)
f. muz. Poziție a unei note dintr-un acord care continuă și în acordurile următoarte; poziție identică a unei note într-o serie de acorduri succesive. /<fr. prolognation, lat. prolongatio, ~onis
s.f. (Rar) Prelungire (în timp). ♦ (Muz.) Poziție a unei note care, făcând parte dintr-un acord, se continuă și în acordurile următoare. [Gen. -iei. / < fr. prolongation, cf. lat. prolongatio].