promontorii, s.n. Fâșie de pământ înaltă și stâncoasă care înaintează în mare. – Din lat. promontorium, fr. promontoire.
(geogr., med.) s. n. [-riu pron. -riu], art. promontóriul; pl. promontórii, art. promontóriile (sil. -ri-i-)
n. Fâșie de pământ abruptă care înaintează în mare; cap. /<lat. promontarium, fr. promontoire
s.n. 1. Fâșie de pământ înaltă și abruptă care înaintează în mare; cap. 2. (Anat.) Proeminență osoasă. ♦ Proeminență formată de unghiul dintre ultima vertebră lombară și sacru. [Pron. -riu. / < lat. promontorium, cf. it. promontorio, fr. promontoire].