s.n. (reg.) 1. perioadă a zilei (de obicei: primele ore de după miezul nopții). 2. ajunul sărbătorii Sf. Gheorghe; mânecătoare. 3. ajunul Bobotezei. 4. (cu sens colectiv) crengi verzi, înmugurite, puse la porți și case în ajunul zilei de Sf. Gheorghe de către flăcăi; petrecere a flăcăilor care aduc proor.
s.n. – 1. Zori de zi. – 2. Ajunul sărbătorii de Sf. Gheorghe. – Var. prour, împroor, amproor, năprăor, amprour. Ngr. πρόωρος „foarte devreme” (Bogrea, Dacor., I, 266; Diculescu, Elementele, 448; Candrea). S-au propus alte explicații, care par mai puțin convingătoare: din lat. per rōrem (Hasdeu 1108); de la per și roura (Spitzer, RF, II, 284-87); din lat. provǒlāre (Procopovici, Dacor., V, 383-90; REW 6793c); de la un lat. *priulus (Pascu, Arch. Rom., XXV, 197); din ngr. πενίορθρον „de dimineață” (Diculescu, Elemente, 448); din lat. prō hōra (Graur, BL, III, 50). Dacă der. pe care o propunem este exactă, nu-și au loc explicațiile lui Graur, privitoare la dezvoltarea o › oo, cf. prooroc.