s. latifundiar, moșier, (Ban. și prin Transilv.) spahie.
proprietari, -e, s.m. și f. Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun; stăpân, posesor; spec. persoană care posedă un imobil (considerată în raport cu chiriașul ei). ♢ Mare proprietar = moșier, latifundiar. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriétaire, lat. proprietarius.
s. m. (sil. -pri-e-), pl. proprietári
m. și f. 1) Persoană care are proprietate. 2) Persoană care posedă un imobil (în raport cu chiriașul său). [Sil. -pri-e-] /<fr. propriétaire, lat. proprietarius
s.m. și f. Deținător al unui drept de proprietate asupra unui lucru, al unui bun mobil sau imobil de orice natură; stăpân. [Pron. -pri-e-. / cf. fr. propriétaire, lat. proprietarius].
s. m. f. cel care deține dreptul de proprietate asupra unui bun; stăpân; cel care posedă un bun imobil. (< fr. propriétaire, lat. proprietarius)
s. proprietăreasă. (~ imobilului.)
s. f. (sil. -pri-e-), g.-d. art. proprietárei; pl. proprietáre