propte, s.f. (Reg.) 1. Proptea. 2. (În expr.) A se pune proptă sau a sta în proptă cuiva = a se opune, a se împotrivi. – Din propti (derivat regresiv).
s. v. pop, proptea, protecție, reazem, sprijin, susținere.
s. f., g.-d. art. próptei; pl. própte
f. v. PROPTEA. ♢ A se pune ~ cuiva a se opune. /v. a propti