proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. podŭprĕti.
vb. 1. a (se) rezema, a (se) sprijini, a (se) susține, (reg.) a (se) popri, a (se) prijini. (Un stâlp ~ poarta.) 2. a pune, a rezema, a sprijini. (~ scara să suim.)
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptésc, imperf. 3 sg. propteá; conj. prez. 3 sg. și pl. propteáscă
tranz. 1) A sprijini printr-o proptea. 2) (obiecte) A așeza astfel încât să nu cadă; a sprijini; a rezema. /cf. sl. produprĕti
intranz. (urmat de un substantiv-nume de obiect concret, cu prepoziția de) A se folosi ca de o proptea; a se sprijini; a se rezema. /cf. sl. produprĕti
vb. – 1. A sprijini, a rezema. – 2. A pune, a fixa, a se rezema. – 3. A proteja, a favoriza. – Var. Mold. propi, Trans. împropti. Sl. podŭprĕti (Tiktin; Candrea). – Der. proptă, s.f. (proptea; sprijin, protecție; opoziție, rezistență); proptea, s.f. (stîlp de sprijin; ajutor; protecție; pană, piedică, frînă); proptiș, s.n. (barieră, stavilă); proptiș, adv. (pieptiș); proptitor, s.n. (oiște).