prorociri, s.f. Acțiunea de a proroci și rezultatul ei; ceea ce prorocește cineva; prorocie, prezicere, profeție, prevestire. [Var.: proorocíre s.f.] – V. proroci.
s. f., g.-d. art. prorocírii; pl. prorocíri
prorocesc, vb. IV. Tranz. (În credințele religioase) A prezice viitorul, voința divină; p. gener. a prevedea și a anunța evenimente viitoare; a profetiza, a prevesti. [Var.: proorocí vb. IV] – Din proroc.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prorocésc, imperf. 3 sg. proroceá; conj. prez. 3 sg. și pl. proroceáscă