prorogări, s.f. Acțiunea de a proroga și rezultatul ei; prorogație. ♦ Act prin care se amână sau se suspendă activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative etc. ♦ Extindere a competenței unui organ de jurisdicție. – V. proroga.
s. (JUR.) prorogație. (~ unui termen scadent.)
s. f., g.-d. art. prorogării; pl. prorogări
f. 1) v. A PROROGA. 2) Depășire a competenței unui organ de jurisdicție. 3) Act prin care se amână o ședință sau o adunare legislativă. /v. a proroga
s.f. Acțiunea de a proroga și rezultatul ei; prorogație. [< proroga].
s. f. 1. acțiunea de a proroga; prorogație. 2. extindere a competenței unui organ de jurisdicție în temeiul unei dispoziții normative. (< proroga)