proscomidii, s.f. 1. Parte din slujba liturghiei în care preotul pregătește și sfințește pâinea și vinul pentru împărtășanie. 2. Masă sau firidă în peretele de nord al altarului, unde se săvârșește proscomidia (1). [Acc. și: proscomidíe] – Din sl. proskomidija.
proscomidii, s.f. 1. Parte din slujba liturghiei în care preotul pregătește și sfințește pâinea și vinul pentru împărtășanie. 2. Masă sau firidă în peretele de nord al altarului, unde se săvârșește proscomidia (1). [Acc. și: proscomidíe] – Din sl. proskomidija.
s. f. (sil. -di-e), art. proscomídia (sil. -di-a), g.-d. art. proscomídiei; pl. proscomídii, art. proscomídiile (sil. -di-i-)
s. f. (sil. -di-e), art. proscomídia (sil. -di-a), g.-d. art. proscomídiei; pl. proscomídii, art. proscomídiile (sil. -di-i-)
f. bis. 1) Parte a liturghiei în timpul căreia preotul pregătește pâinea și vinul pentru împărtășanie. 2) Masa din altar pe care se țin cele necesare pentru împărtășanie. /<sl. proskomidija
f. bis. 1) Parte a liturghiei în timpul căreia preotul pregătește pâinea și vinul pentru împărtășanie. 2) Masa din altar pe care se țin cele necesare pentru împărtășanie. /<sl. proskomidija
s.f. – 1. Ofertoriu. – 2. Jertfelnic. – Mr. proscomidhie. Mgr. προσϰομιδή (Murnu 48), în parte prin intermediul sl. proskomidija. – Der. proscomidi, vb. (a sfinți pîinea și vinul).