proscripții, s.f. 1. (În Roma antică) Punere în afară de lege sau osândire la moarte a cuiva, fără forme de judecată, pentru infracțiuni politice. ♢ Listă de proscripție = listă afișată care cuprindea numele persoanelor declarate în afara legii. 2. Pedeapsă la care autoritatea publică supunea pe cineva pentru o vină politică; izgonire din patrie, exil, surghiun. – Din lat. proscriptio, fr. proscription.
s. v. exil, exilare, pribegie, surghiun, surghiunire.
s. f. (sil. -ți-e; mf. -scrip-), art. proscrípția (sil. -ți-a), g.-d. art. proscrípției; pl. proscrípții, art. proscrípțiile (sil. -ți-i-)
f. v. A PROSCRIE. ♢ Listă de ~ listă afișată care cuprinde numele celor condamnați sau declarați în afara legii. /<lat. proscriptio, ~onis fr. proscription
s.f. 1. Procedeu de condamnare la moarte fără judecată, înscriind numele persoanei condamnate pe o listă care se afișa. 2. Izgonire din patrie; surghiun. [Gen. -iei, var. proscripțiune s.f. / cf. fr. proscription, lat. proscriptio].