proslăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica în slavă; a slăvi, a preamări, a glorifica. 2. Refl. (Înv. și reg.) A se simți, a-i merge bine, a fi mulțumit, satisfăcut; a se odihni în voie; a se răsfăța. – Din sl. proslaviti.
vb. v. ajuta, deceda, dispărea, duce, lăfăi, milui, muri, pieri, prăpădi, răposa, răsfăța, sfârși, stinge, sucomba.
vb. (sil. mf. -slă-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proslăvésc, imperf. 3 sg. proslăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. proslăveáscă
tranz. A ridica în slăvi; a prezenta ca având proprietăți deosebite; a preamări. /<sl. proslaviti