protectorate, s.n. Formă de dependență politică a unui stat față de altul în virtutea unei convenții conform căreia statul protector conduce politica externă a statului protejat, acesta păstrându-și autonomia internă; conducere exercitată de statul protector. ♦ Teritoriu sau țară caracterizate printr-o astfel de formă de dependență. – Din fr. protectorat.
s. n., pl. protectoráte
n. 1) Formă de dependență colonială care permite statului protector să dirijeze politica externă și, în mare măsură, pe cea internă a statului protejat. 2) Stat sau teritoriu aflat în dependența unui stat protector. /<fr. protectorat
s.n. Formă de dependență instituită printr-un tratat, prin care statul „protejat” transferă statului „protector” elemente ale suveranității sale politice. ♦ Regiune, țară sub protectoratul unui alt stat (puternic). [Pl. -te, -turi. / cf. fr. protectorat].
s. n. formă de dependență instituită printr-un tratat, prin care statul „protejat” transferă statului „protector” elemente ale suveranității sale politice. (< fr. protectorat)