s.f. (Rar) 1. (Bot.) Protoginie (1). 2. (Zool.) Protoginie (2). – Din fr. protérogynie.
s. f., g.-d. art. proteroginíei
s.f. (Biol.) Dezvoltare a organelor reproducătoare femele înaintea celor mascule la organismele hermafrodite; protoginie. [Gen. -iei. / < germ. Proterogynie, cf. gr. proteros – timpuriu, gyne – femeie].
s. f. 1. maturizare a stigmatelor înaintea staminelor la aceeași floare; protoginie. 2. caracter al speciilor de animale la care același individ este mai întâi femelă, apoi mascul. (< fr. protérogynie)