protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta. 2. Tranz. A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. – Din fr. protester.
vb. 1. (prin Transilv.) a șușta, (înv.) a prerecui, a protestălui, a protestui, a remonstra. (A ~ cu vehemență.) 2. a crâcni, a murmura, (pop.) a cârti, (prin Mold. și Bucov.) a blești, (înv.) a răpști. (Cine mai ~ în front?)
vb. v. blama, condamna, contesta, dezaproba, dezminți, înfiera, nega, proscrie, renega, reproba, respinge, stigmatiza, tăgădui.
vb., ind. prez. 1 sg. protestéz, 3 sg. și pl. protesteáză
intranz. A exprima un protest; a-și declara în mod deschis și energic dezacordul față de o acțiune, considerată ca nedreaptă. /<fr. protester
vb. I. intr. A se împotrivi, a se ridica contra unui fapt etc.; a opune un protest. [< fr. protester, it. protestare < lat. protestari – a declara public].