protoioduri, s.f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în iod pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. [Pr.: -to-io-] – Din fr. protoiodure.
s. f. (sil. -to-io-), pl. protoiodúri
s.f. Sare rezultată din combinația unui corp simplu cu iodul, conținând cantitatea cea mai mică posibilă de iod. [Pron. -to-io-. / < fr. protoiodure].
s. f. sare rezultând din combinația unui corp simplu cu cantitatea cea mai mică posibilă de iod. (< fr. protoiodure)