provincii, s.f. 1. Unitate geografică sau administrativă dintr-o țară; regiune, ținut. ♦ Teritoriu sau localitate dintr-o țară situate în afara capitalei. 2. Teritoriu cucerit de romani în afara Italiei și supus legilor și organizării romane. [Var.: (înv.) provínție s.f.] – Din lat. provincia, fr. province.
s. 1. (înv.) periferie. (A plecat în ~.) 2. (GEOL.) provincie metaliferă = provincie metalogenetică; provincie metalogenetică v. provincie metaliferă.
s. f. (sil. -ci-e), art. província (sil. -ci-a), g.-d. art. provínciei; pl. províncii, art. provínciile (sil. -ci-i-)
f. 1) (în unele țări) Unitate teritorială și administrativă. 2) Teritoriu al unei țări, situat în afara capitalei, având anumite trăsături specifice. 3) (în Roma antică) Țară cucerită de romani și administrată de un guvernator. [G.-D. provinciei; Sil. -ci-e] /<lat. provincia, fr. province
s.f. – Ținut, regiune. – Var. înv. proviinție. Lat. provincia (sec. XVIII). – Der. provincial, adj.; provincialism, s.n.
s.f. 1. Țară, regiune cucerită de romani în afara Italiei, supusă legilor romane și administrată de un guvernator roman. 2. Regiune, împărțire administrativă din unele țări. ♦ Orice parte a unei țări care este în afara capitalei. [Pron. -ci-e, var. provinție s.f. / < lat. provincia, cf. it. provincia, fr. province].