provocatori, -oare, adj. Care provoacă, întărâtă, ațâță, incită, atacă; care atrage atenția asupra sa prin ținută, extravaganță, impertinență, obrăznicie; sfidător, obraznic. ♦ (Substantivat) Persoană care instigă la producerea unui act reprobabil. ♦ Care constituie cauza a ceva, care determină, care pricinuiește ceva. [Var.: (pop.) provocătór, -oáre adj.] – Din fr. provocateur.
s., adj. 1. s., adj. v. instigator. 2. adj. v. agresiv. 3. adj. v. senzual. 4. adj. v. ostentativ. 5. adj. sfidător. (Un gest ~.) 6. adj. pricinuitor, producător. (Motiv ~ de tulburări.)
adj. m., pl. provocatóri; f. sg. și pl. provocatoáre
adv. Într-un mod care constituie o provocare. /<fr. provocateur
(~óri, ~oáre) Care provoacă; care caută prilej de ceartă; care ațâță; agresiv; ațâțător. /<fr. provocateur
(~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care provoacă. 2) Persoană care se ocupă de provocări. /<fr. provocateur
adj. Care provoacă; provocant. ♦ Care îndeamnă la acțiuni nesocotite și necinstite. // s.m. Cel care provoacă la luptă, la întrecere etc. [Var. provocător, -oáre adj., s.m.f. / cf. fr. provocateur, lat. provocator].
I. adj. care provoacă; provocant. ♢ ostentativ. II. s. m. f. cel care instigă. (< fr. provocateur, lat. provocator)
adj. v. provocator.
adj., s.m. și f. v. provocator.