s.n. Însușire a ceea ce este prozaic; p. ext. platitudine, banalitate. – Din fr. prosaïsme.
n. 1) Caracter prozaic. 2) Prezență în poezie a elementelor prozaice; lipsă de expresivitate; platitudine. /<fr. prosaisme
s.n. Lipsa elementelor artistice într-o operă literară; prozaicitate; (p. ext.) vulgaritate, platitudine, banalitate. [Pron. -za-ism. / < fr. prosaïsme, it. prosaismo].
s. n. caracterul a ceea ce este prozaic; (p. ext.) platitudine, banalitate. (< fr. prosaïsme)