definiția pruncii definiție dex

s. v. ciumăfaie, laur.

prunci, s.m. 1. (Înv. și pop.) Copil (indiferent de vârstă sau sex); (sens curent) copil în primele luni de viață. 2. (Înv. și reg.) Copil în raport cu părinții săi; fiu. – Et. nec.

s. v. sugar.

s. v. băiat, copil, fecior, flăcău, tânăr.

s. m., pl. prunci

m. pop. Copil în primele luni de viață. /Probabil lat. puerunculus

s.m. – Copil mic. Origine incertă. Pare să ducă spre un sl. *prątče, dim. al lui prątŭ „nuielușă”, cf. bg. prăčica, prăčka, sb. prut(ka) „nuia”. În acest caz, rezultatul inițial din rom. ar fi *prunci, cu sing. reconstituit după pl. Pentru semantism, cf. mlădiță, vlăstar, sp. vástago. Celelalte explicații nu sînt convingătoare: din mag. poronty „cuibar” ‹ sl. porodŭ „naștere” (Cihac, II, 522; Tiktin); din lat. privignus (Philippide, Principii, 148); din lat. *puerunculus redus la *pueruncus (Pușcariu, Dscor., I, 602; Drăganu, Dacor., VI, 260; REW 6808a; cf. contra Rosetti, I, 161), a cărui der. și scurtare par la fel de improbabile); din sl. prąka (Conev 59); din lat. proventus (Scriban).

pruncesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A copilări. – Din prunc.

vb. v. copilări.

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pruncésc, imperf. 3 sg. prunceá; conj. prez. 3 sg. și pl. prunceáscă

intranz. pop. rar A trăi perioada prunciei; a copilări. /prunc

s.f. (Înv. și pop.) Copilărie. – Prunc + suf. -ie.

s. v. copilărie.

s. f., art. pruncía, g.-d. pruncíi, art. pruncíei

f. pop. rar Perioadă a vieții copilului de la naștere până la adolescență; viață de prunc; copilărie. /prunc + suf. ~ie