, psalmi, s.m. 1. Imn religios biblic; (la pl.) culegere formată din 151 de astfel de imnuri, cuprinsă în Vechiul Testament și care alcătuiește Psaltirea. 2. Imn, cântec (de factură religioasă); poezie (lirică). – Din sl. psalmŭ.
s.m. – Imn religios.- Var. înv. psalom. Mgr. ψαλμός (Murnu 48), în parte prin intermediul sl. psalŭmŭ, psalomŭ. – Der. psalmist, s.m,, din lat. psalmista, sec. XVIII; psălmui, vb. (a cînta psalmi); psalt, s.m. (cantor), din ngr. ψαλτης, mr. psaltu; protopsalt, s.m. (primul cantor), din ngr. πρωτοψᾶλτης (Gáldi 224); psalmodie, s.f. (cîntare monotonă a psalmilor), din fr. psalmodie; psalmodia, vb., din fr. psalmodier; psalterion, s.n. (vechi instrument muzical), din mgr. ψαλτήριον, cf. sl. psalŭtyrja; psălție, s.f. (slujba de cîntăreț); psaltire, s.f. (colecție de psalmi), din ngr. ψαλτήριον; psaltichie, s.f. (muzică vocală orientală), din ngr. ψαλτιϰή.