s.f. Metodă de tratare a bolnavilor prin influențarea psihicului lor, utilizându-se persuasiunea, hipnoza, sugestia etc. – Din fr. psychothérapie.
s. f., art. psihoterapía, g.-d. psihoterapíi, art. psihoterapíei
f. Metodă de tratament medical prin influență programată (discuții, sugestii, hipnoze etc.) asupra psihicului pacientului. /<fr. psychothérapie
s.f. Tratament bazat pe influențarea psihicului (prin hipnoză, prin sugestie etc.). [Gen. -iei. / < fr. psychothérapie, cf. gr. psyche – suflet, therapeia – tratament].
s. f. terapie bazată pe influențarea psihicului; psihoterapeutică. (< fr. psychothérapie)