pușcării, s.f. Închisoare, temniță, penitenciar. – Pușcar (înv. „tunar” < pușcă) + suf. -ie.
s. (JUR.) 1. v. închisoare. 2. închisoare, ocnă, recluziune, temniță. (Condamnat la 5 ani ~.)
f. 1) Instituție corecțională în care își ispășesc pedeapsa persoanele private de libertate; temniță; închisoare; penitenciar. 2) Clădire în care se află această instituție. [G.-D. pușcăriei] /pușcar + suf. ~ie
expr. (deț.) a se comporta după bunul plac, a nu respecta regulamentele.
expr. (deț.) a executa condamnări numeroase și lungi; a-și petrece viața mai mult prin închisori.
expr. a fi condamnat la ani grei de închisoare.