publicistici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Totalitatea publicațiilor periodice dintr-o anumită epocă, considerate ca mijloc de informare a publicului; presă. ♦ Îndeletnicirea publicistului. 2. Adj. Care aparține publiciștilor sau publicisticii (1), privitor la publiciști sau la publicistică. – Publicist + suf. -ic. Cf. germ. publizistisch.
adj. m. (sil. -bli-), pl. publicístici; f. sg. publicístică, pl. publicístice
(~ci, ~ce) Care ține de publicistică; propriu publicisticii; jurnalistic; ziaristic; gazetăresc. /<germ. publizistisch
adj. De publicistică sau de publicist. [Cf. germ. publizistisch].
I. adj. de publicist(ică). II. s. f. 1. totalitatea publicațiilor dintr-un anumit interval de timp. 2. activitatea, profesiunea de publicist. (< germ. publizistisch, /II/ Publizistik)
s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. publicísticii
f. 1) Literatură care tratează probleme actuale ale vieții social-politice și culturale, reprezentată prin publicații periodice (ziare și reviste). 2) Totalitate a publicațiilor periodice. 3) Ocupație a publicistului; gazetărie; ziaristică; jurnalistică. /<germ. publizistisch
s.f. Totalitatea publicațiilor dintr-un anumit interval de timp. ♦ Ocupație, activitate de publicist. [Gen. -cii. / < germ. Publizistik, rus. publițistika].