s. v. ceucă, dumbrăveancă, stancă, stăncuță.
s. f., g.-d. art. pucioásei
f. pop. Metaloid de culoare galbenă, cu miros specific neplăcut, foarte activ din punct de vedere chimic, întrebuințat, mai ales, în tehnică și în medicină; sulf. ♢ Apă (de) ~ apă sulfuroasă. /a puți + suf. ~oasă
pucioși, -oase, adj., s.f. 1. Adj. (Înv. și pop.) Care miroase urât (a sulf); puturos. ♢ Apă pucioasă = apă (minerală) sulfuroasă. 2. S.f. (Pop.) Sulf. ♢ Apă de pucioasă = apă (minerală) sulfuroasă. – Lat. *puteosus.