s.f. Însușirea de a fi pudic; pudoare. – Din fr. pudicité.
s. v. inocență.
s. v. bună-cuviință, decență, jenă, manieră, pudoare, rușine, sfială.
s. f., g.-d. art. pudicității
f. v. PUDOARE. /<fr. pudicité
s.f. (Rar) Pudoare, rușine. [Cf. fr. pudicité].
s. f. pudoare. (< fr. pudicité)