pufușori, s.m. Diminutiv al lui puf2; pufuleț. – Puf2 + suf. -ușor.
s. v. pufuleț.
s. v. papanaș.
(bot.) s. m., pl. pufușóri
(pene mici, peri fini) s. n.
(obiect de toaletă, scaun) s. n., pl. pufușoáre