definiția puiau definiție dex

pers. 3 puiește, vb. IV. Tranz. (Reg; despre păsări) A face pui¹. [Var.: puiá vb. I] – Din pui¹.

pui, s.m. Puișor². – Din scr. pulja.

pui, s.m., interj. I. S.m. 1. (De obicei urmat de determinări care indică specia) Pasăre, de la ieșirea din ou până la maturitate. ♢ Expr. Pui de cuc = bastard. Pui de bogdaproste = a) pui de găină (de obicei mai mic și mai slab) care se dă de pomană la înmormântare; b) copil mic, prăpădit; copil al nimănui; bastard. 2. Spec. Pui¹ (I 1) de găină; carnea gătită a acestei păsări. 3. P. gener. Orice animal de la naștere până la maturitate. ♢ Expr. Pui de viperă (sau de năpârcă) = om rău, viclean, primejdios. 4. Ou sau larvă de insectă. 5. Copil. ♢ Expr. Pui de lele = a) copil din flori, bastard; p. ext. derbedeu; b) bărbat afemeiat; c) femeie ușuratică, imorală. (Nici) pui de om = nici țipenie, nimeni. ♦ (Fam.; adesea la voc.) Termen de dezmierdare folosit când vorbești cu sau despre un copil ori cu sau despre bărbatul iubit. ♦ (Urmat de prep. „de”, care introduce un nume de obiect, dă acestuia valoare de diminutiv) Pui de mămăligă. Pui de pernă. ♦ (Urmat de prep. „de”, care introduce diverse nume, conferă acestora valoare de superlativ) Pui de somn. Pui de bătaie. 6. Plantă tânără, puiet; ramură tânără care crește din rădăcina sau tulpina unei plante; mlădiță, lăstar. ♦ Spec. Vlăstar care răsare pe lângă tulpina porumbului, copileț. 7. (Pop.; la pl.) Cusătură decorativă măruntă în formă de cruciulițe pe pieptul, pe poalele și pe mânecile cămășilor țărănești. ♦ (Reg.) Puncte de altă culoare pe fondul unei țesături; picățele. 8. Ambarcație mică cu vâsle, folosită pentru anumite servicii la bordul vaselor mai mari. II. Interj. (De obicei repetat) Strigăt cu care se cheamă puii¹ (I 2) sau alte păsări de curte. – Lat. *pulleus (= pullus).

vb. v. copili, face, făta, goni, împerechea, împreuna, încrucișa, înfrăți, naște, plivi.

s. v. bobiță, copil, mișină, picățea, sertar.

s. I. 1. (pop.) făt. (~ul iepei.) 2. prăsilă, progenitură, (Mold.) tinc, (înv.) prăsitură. (Pisica cu ~ii ei.) *3. (reg.) cățel. (~ul unei insecte.) 4. v. copil. II. v. pernuță.

vb., ind. prez. 3 sg. puiéște, imperf. 3 sg. puiá; conj. prez. 3 sg. și pl. puiáscă

interj.

interj.

(ființă, obiect mic, monedă, acțiune bancară) s. m., pl. pui, art. púii

(cusătură) s. m., pl. pui, art. púii

pers. 3 puiéște intranz. rar A scoate pui; a se înmulți. /v. pui

interj. (se folosește repetat ca strigăt cu care se cheamă, mai ales, puii de găină și găinile). /<lat. pulleus

m. I. 1) Pasăre de la ieșirea din găoace și până la maturitate. ~ de găină. ~ de curcă. ♢ ~ de cuc (sau de bogdaproste) copil al nimănui. 2) Carne de găină tânără. Zeamă de ~. 3) Orice ființă vie în prima fază de dezvoltare. ~ de om. ~ de urs. ♢ ~ de lele a) persoană ușuratică, amorală; b) copil nelegitim; bastard. ~ de viperă (sau de năpârcă, de șarpe) om rău, perfid. 4) Ramură tânără care pornește de la rădăcina unei plante; copileț. 5) fig. fam. Ființă scumpă, dragă. 6) la pl. pop. Cusătură decorativă în formă de cruciulițe mărunte făcută pe pieptul și pe mânecile cămășilor țărănești. II. (în îmbinări cu valoare de superlativ): ~ de ger ger cumplit. ~ de somn somn bun, reconfortant. ~ de chef chef mare. ~ de bătaie bătaie zdravănă. /<lat. pulleus

m. pop. Iritație a pielii la mâini sau/și la picioare, manifestată prin crăpături mărunte, uneori sângerânde, provocată de acțiunea concomitentă a umezelii, frigului și a murdăriei. /<lat. pulleus

vb. I v. pui³.

f. : (De-a) ~-gaia joc de copii la care participă mai mulți jucători, dintre care unul fiind cloșcă îi apără pe alții (puii) de un jucător (gaia), care se străduiește să-i fure; (de-a) baba-gaia. /pui + gaie

s.m. În gastronomie, denumire înscrisă pe lista de bucate pentru broască (Rana esculenta), respectiv pentru preparatele din pulpe de broască.