s. f., pl. pulsiúni
s.f. (Med.) Senzație de tracțiune într-o parte, care apare în unele boli, perturbând echilibrul. [Pron. -si-u-. / < fr. pulsion].
s. f. 1. (psih.) modalitate dinamică din impulsuri prin care se activează organismul în vederea atingerii unui anumit scop. ♢ (psihan.) element dinamic al activității psihice inconștiente, latura energetică a instinctului; instinct (1). 2. senzație de tracțiune într-o parte, care apare în unele boli, perturbând echilibrul. (< fr. pulsion)