pungălesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A coase de mântuială, prost, cu împunsături neregulate. – Din pungă.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pungălésc, imperf. 3 sg. pungăleá; conj. prez. 3 sg. și pl. pungăleáscă
, pungălésc, vb. IV 1. (pop.) a coase prost, de mântuială. 2. (reg.; în forma: punghili) a migăli, a mocoși.