pungulițe, s.f. 1. Diminutiv al lui pungă; punguță. 2. Plantă erbacee de culoare verde-deschis, cu miros neplăcut, cu flori mici, albe, dispuse în inflorescență (Thlaspi arvense). – Pungă + suf. -uliță.
s. 1. v. punguță. 2. (BOT.; Thlaspi arvense) (reg.) țășculiță, punga-popii, tășcu-ța-ciobanului, buruiana-viermelui.
s. v. păstăioară, traista-cio-banului.
s. f., g.-d. art. pungulíței; pl. pungulíțe